Sunday 2 September 2007

Moare, dar nu se preda


Acest mesaj mi-e multumire pentru postul de ieri. Asa ca multumesc si eu in continuare.


Ca sa nu fac ce ai facut tu, adica sa-mi spal lucrurile murdare in public iti trimit mailul asta sa-ti raspund pentru ca lucrurile astea trebuiesc lamurite.
L-a inceput mi-a fost tare mila de tine ca traiai cum traiai cu adrian si ca cine ar fi trebuit sa aiba grija de tine nu avea si ca mancai iaurt cu paine. E o treaba nefericita si de aia aveai si prieteni in jurul tau care te ajutau si cu bani si cu suport moral. Asta era demult cand aveai suflet. Cand nesimtirea nu iesise la suprafata...acum nu stiu de ce...poate aveai nevoie de noi sa nu fii singura, sau...e problema ta. Problema mea a inceput in momentul in care ai primit o moastenire si prietenia si bunatatea pe care le aratai pana atunci au disparut. Aveai impresia ca toata lumea are nevoie de cate ceva de la tine.Pana la mostenire stiai sa imparti ultimele doua tigari si ai fi sarit in ajutorul oricui. Si sa nu incerci sa spui ca dupa banii tai umblau toti. Pana si tu realizezi ca ai spune cea mai mare prostie si ar fi un paravan dupa care te ascunzi ptr toata rautatea care zace in tine de la un timp.Blogul chiar nu-ti era adresat. Prima data am fost super nervoasa pe tine, dar am realizat ca nu are rost. De prea multe ori am incercat sa vb cu tine cum vb inaine dar nu se poate.Apoi m-am gandit sa-ti scriu un mail dureros cum am mai facut, dar nici asta nu te mai afecteaza.Tot ce ai scris in blog e o exagerare si o refulare, inteleg frustrarea. O am si eu in fiecare zi, dar macar o recunosc. Nici nu te condamn ca ai scris blogul ala, e in natura ta sa fii exploziva. Asta e.Am asa de multe sa-ti spun dar cu cat scriu mai mult cu atat realizez ca e inutil. Imi multumesc inca o data ptr tot ce ai scris in blog si nu o zic la mishto. Acum realizez si eu incapacitatea voastra de a spune verde in fatza ce va deranjeaza. Daca am fost o pacoste atunci trebuia sa deschizi gura si sa spui atunci. M-ai fi ajutat mult mai mult avand in vedere ca era o perioada groaznica ptr mine. Scapai mai repede.
O zi buna sa ai!

Ok, sunt nesimtita, IAR. Am zis daca-i bal, bal sa fie. Se pun chestii despre mine pe blog, raspundem asemenea. Deci acum mi se trimit mesaje private, in ideea ca poate oi raspunde si eu la fel... Errr... it's much more fun this way.

Mila? O, nu, multumesc. Nu am avut niciodata nevoie de mila nimanui, in special a ta. Da, era o perioada de cacat, luam painea pentru combinatia fatala paine-iaurt din banii de tigari (la bucata, evident). Da, ma ajutai si tu cu bani, dar... daca nu ma insel, viermele de mine te-a cam depanat cu cate 10 RONI pana sambata in ultima vreme... si cu tigari daca imi amintesc bine. Ce vierme sunt...
- sa nu uit, de iubit tot din mila m-ai iubit sau m-ai mintit un an jumate? orgasmul era si el mimat din mila?

Si totusi capacitatea NOASTRA (brusc, sunt mai multi, ne adaptam, e ok) de a spune verde in fata exista, doar ca amanam momentul pana cand nu se mai poate, din politete. Nu ti se pare ciudat ca numai tu ai probleme cu mine? Oare de ce, dupa mult mai multa vreme de cand ne cunoastem, Anca si Raluca sunt acolo oricand am nevoie de un sfat?

Stii care e marea diferenta dintre mine si tine? Eu am curaj sa spun lumii intregi cine sunt si nu astept incurajare pentru asta, cum ai scris intr-un post anterior. Eu fac medicina pentru ca am vrut eu, nu mami, nu tati. Eu o sa-mi aleg specializarea cu mana mea si mintea mea, nu a altora. Eu trec examenele fara copiutze sau colegi binevoitori de la care se poate copia. I'm the real deal.