Festivalul obsesiilor recurente

Da... S-au vorbit.... 2 saptamani, 3 persoane, fiecare cu insemnatatea ei...

Cronologic:

1. Igor... 2000, septembrie-2001, iulie

2. Lubov... 2005, august-2006, august

3. Alexandra... 2006, noiembrie-2007 (pictured)

In ultimele 2 saptamani au aparut pe rand inapoi in capul si in viata mea, cu varii probleme si propuneri... Unii si-au luat-o peste bot urat, altii au fost consolati, altii incurajati... Si nimeni care sa ma salveze... Yet... Cine ar trebui sa ma salveze si sa fie acolo acum, e ocupata... Pacat...

Aseara, personajul cu nr. 3 mi-a confirmat ca am contribuit cu macar 0.1% la fericirea ei, ceea ce ma bucura nespus...

Am o viata ciudata si ma bucur, ca altfel m-as plictisi teribil...

Ma mai bucura faptul ca s-au adunat toti si ca nimeni din trecut nu se poate trezi sa-mi omoare creierii acum.

Dune… ‘Frica ucide mintea. Voi lasa frica sa treaca prin mine si peste mine. Dupa ce frica va fi trecut nu va mai fi ramas nimic. Voi fi ramas doar EU.’

De acum nu mai sunt decat eu... Nu mi se mai poate intampla nimic din capitolele de mai sus... O sa fiu ok.

Later edit: Nu cred ca m-am exprimat bine: Nu arunc cu noroi in nimeni... ma bucur ca acesti oameni au fost in viata mea, cat si cum au fost. De la toti am avut ceva de invatat sau ceva de predat. Mi-s dragi in felul meu ciudat. Ma bucur ca am putut sa-i ajut, atat cat am putut sa-i ajut.