Relatia medic-pacient inversata

O vorba de duh zicea asa: la o mu*e conteaza intotdeauna de care parte a p*lii te afli. Mare om, mare caracter ala de-a zis-o.

Acum, renuntand la limbajul buruienos, hai sa va povestesc cum e experienta de pacient cand mai stii una-alta de pe partea cealalta a acului / pixului.

Reguli de baza:
1. Nu te pune cu asistenta, ea are intotdeauna dreptate.
2. De la curent (de aer) se poate muri. Serios.
3. Adu-ti sare de acasa in cazul in care intentionezi sa mananci mancare de spital.
4. NU TE PUNE CU ASISTENTA!!!
5. Penicilina doare si pe vena, frate!

Pe scurt: 3 zile in INBI "Prof. Dr. Matei Bals" pentru o amarata de amigdalita pultacee (adica de-aia cu puroi).

Ziua 1. Miercuri. Febra, frison, 38.4 grade Celsius. Coafura rezista. Imi anunt colegii ca ma cam doare-n gat si ca ma indrept spre Coltea in scop de investigatii si tratament de specialitate. Colegii imi ureaza 'deep throat' (multumesc, Ionut!) si imi zic ca mai bine ma duc direct la Bals.

Ajung la Coltea unde dr. de garda ma ia la 3 pazeste ca de ce nu m-am dus la spitalul de studenti, se uita in gatul meu si devine brusc empatica si simpatica, imi prescrie Penicilina G i.m. (intramuscular sa-ti faci tu, daca ai unde) si Gentamicina i.m. plus un puf de dat in gat si imi recomanda calduros sa ma duc la infectiosi ca io nu-s de stat acasa. Greseala: antibiotice prescrise in 6 doze, adica o zi jumate. Nu, serios?

Ma duc la Bals si ma internez brusc ca fiul ploii, doar cu buletinul, fara pijamale, fara nimica. Infirmiera a fost foarte draguta si mi-a oferit pijamale din partea casei care erau curate, calcate si INTREGI. Imi fac foaia cu manuta mea, ca doar am antrenament din stagiu pe care nu trebuie sa mi-l pierd. Asta cu foaia mi-a placut, m-a facut sa uit pentru o secunda ca starea mea de sanatate nu se afla in mainile mele, dar doar pentru o secunda.
Un deep throat (exudat faringian - ewww),2 intepaturi, o recoltare. C'asa-i la doctori.
Roxana a fost foarte draguta si mi-a adus toale de acasa si trebi de spalat si papuci si cana si tot tacamul.

Seara. Orez. Fara gust, fara miros. Doamne, ce bine gatim noi...
Penicilina doza 1, o intepatura (plus inca una pentru testul de alergie). Aulio!
Peste noapte - frisoane, febra, sforaituri de colege de salon.

Ziua 2. Joi. 6 dimineata. Penicilina doza 2, inca o intepatura. Mai putin aulio din cauza de somn si de mana usoara de asistenta.
Frecat menta, zambit frumos la vizita.
2 dupa-amiaza. Penicilina doza 3, 3 intepaturi, c'asa-i la doctori. Aulio! Aulio! Aulio! A 3-a a fost cu noroc si branula (bleu, pentru cunoscatori).
Discutii placute si prelungite cu Oana pe teme diverse. 8 seara. Ma duc pe sus sa-mi iau doza de seara de clindamicina and co. si-mi iau si niste apostrofari nu tocmai prietenoase ca unde am umblat pana la ora asta si de ce nu eram la ora 6 pentru urmatoarea penicilina. CPU-ul meu incepe sa munceasca si scoate: n-am meningita, de ce merit 2 MU la fiecare 4 ore??? Si ii zic doamnei ca eu am penicilina la 8 ore nu la ora 6. Ea se uita imbufnata pe o foicica si ma anunta triumfatoare: mai ai tratament la ora 10. Eu: deci nu am avut la 6, nu? Ea: Numhmh!
La ora 10 ma pregatesc sufleteste pentru atitudine si chinuiala, dar, spre surprinderea mea vine alta asistenta care-mi face penicilina numarul 4 de nici n-o simt. Yu-hu, am scapat si de data asta.
Ora 12: se anunta stingerea, gata cu cititu' pe hol! Ce atata culturalizare, maica? Ma mai chinui sa prind doua-trei randuri la lumina care razbate prin geamul de la WC (babele mele din salon dormeau de la 9 jumate si la 10 chiar au marait ca de ce s-a aprins lumina. Iete ca sa nu-mi faca injectia la lumanare, maica!)
Ora 3: sforaim de zor, sforaim cu spor, facem apnee de somn, ne foim si deranjam lumea. Nu. Nu eu sforaiam. Am inregistrat apneea de somn, foarte frumoasa, n-am s-o pun pe blog.

Ziua 3. Vineri. Ora 6. Penicilina 5. Aulio si vai de mineeeee. A venit asistenta cu care m-am contrat aseara si mi-a dat sa zac, maica. M-a durut din branula (mana stanga. Mana, nu antebrat, nu brat, MANA) pana-n maselele de pe aceeasi parte. Foarte dureros, trai-ti-ar!!!

Ora 1. Exudat faringian: steril. Puroi la locul lui, durere absenta, fara febra. Plec acasa pe propria raspundere si ma intorc luni dupa niste penicilina luata pe gura (1 milion la fiecare 6 ore plus clindamicina si alte alea).

Frate, schimbati-va atitudinea fata de pacient. Doctorii au fost ok, glumeti pe alocuri, am vazut si-un caz de febra butonoasa si mi s-a dat tema de citit pentru luni despre dansa (stagiul de infectioase nu se termina niciodata). Nu toata lumea trecuta de 60 de ani e 'mamaie' sau 'tataie', eu nu sunt 'copilu'. Avem nume. Daca nu vi le amintiti, incercati alta formula de adresare. Nu copilu'. Nu vreau 'domnisoara doctor', dar nici 'copilu'. Serios.
De la curent n-a murit nimeni, serios. De miros, da.

MORALA: E naspa sa fii pacient. E naspa sa nu ti se comunice nimic (si eu inca am avut tratament preferential ca mai stiu de unele). E naspa ca te simti mic si nu ai nici o putere asupra ce urmeaza sa ti se intample.
Bals-ul e misto. Are dusuri in salon, e curat, aproape toata lumea e de treaba.
Venele mele-s naspa. Se ascund si 'fug' din varful acului. Anxietatea, maica.

Luni cred ca ma asteapta 3 saptamani de profilaxie cu Moldamin. DAMIT! Atunci sa vedem in ce muschi il mai fac io pe ala.