In gara la Uricani II

Daca unora nu le-a placut in Baneasa, ei bine nici in Otopeni nu-i mai cu mot.

Sambata de dimineata, cum ii sade bine calatorului cu drumul, la ora 6 a.m. ma indreptam prin terminalul ‘Sosiri internationale’ spre singura cafenea cu preturi acceptabile din sus-numita locatie, ii vom spune G. Aflandu-ne undeva in fata usilor pe care ies oamenii care sunt destul de inconstienti incat sa calatoreasca spre Romania observam miscari disperate dinspre personalul de curatenie (da, da! De-alea de parca te-au prins ca ai pus o bomba si le e frica sa nu cumva sa mai ai ceva explozibil la tine… ‘Drop the bag! DO IT NOW!!!’):

Ele: - Nu se poate!
Noi: - Ce nu se poate?
Ele: - Unde vreti sa mergeti?
Noi: - Pai… la cafenea…
Ele: - Nu se poate!
Noi: - Pai de ce?
Ele: - E ud pe jos!

Pe mine ma buseste rasul, prietena mea imi zice ca sa nu ma pun cu ele. O dam la pace si ocolim pe dupa balustrada pe unde era uscat.

Acest moment vesel imi aminteste de bancul cu femeia de serviciu violata pe casa scarilor: ‘Am incercat sa fug, dar in jos pe scari era el, la stanga - perete, la dreapta - balustrada, in sus spalasem…’

Booon, hai ca noi intelegem romana si ne-am descurcat, dar ce se fac strainii? Se uita brusc dupa bombe ascunse in galetile de mop?